povestile Adminei

Blestemul sangelui
Capitolul 1


Era acolo si jurase sa se razbune. Simtea acea ura crescand il el inca de acum o suta de ani.
« O suta de ani,dupa care veti gusta din propria vostra otrava! » si-a spus cand a parasit lumea umana, ucis de nepasare si ingropat de ignoranta.
Familia Devis traia de generatii in conacul de pe colina, de unde se vedea intregul sat. Gardul urias facea grandioasa casa sa se asemene mai mult cu o inchisoare decat cu un camin.
Era o cladire veche,uriasa,impunatoare care veghease asupra coltisorului de rai inca de sute de ani. Ferestrele erau mari,lungi si decorate cu trandafiri. Usile din lemn masiv de stejar se deschideau greu, iar griul ce predomina fatada ii dadea casei un aer sobru,demn.
Oricat ar fi incercat Emily sa se adapteze in lumea buna,nu reusea. Se pricepea la toate, era draguta si politicoasa, insa oamenii continuau s-o evite si sa se comporte cu ea mizerabil. Plangea in fiecare seara, iar copilul ce-l purta in pantece stia ca e vina lui. Daca nu era acolo, mama lui ar fi putut sa plece.Sangele ce curgea prin trupul lui insa, era al unui Devis. Lion, viitorul tata, o iubea, insa mama lui si cele trei surori ale sale ii faceau viata un iad bietei femei.
-Emily ! se auzi vocea doamnei Devis.
Femeia ingheta. I se paru ca urma sa fie condamnata la moarte. Una dureroasa si lenta.
Intr-un sfarsit se ridica de pe scaunul vechi, frumos tapitat,cu un material rosu-sangeriu, de langa fereastra.
Batrana intra in salon, dar cand o vazu, dadu dezaprobator din cap.Emily invatase deja ca acest semn insemna inceputul unei lungi lectii de cum sa fie o adevarata doamna, cum sa nu faca familia de ras.
Isi aseza cu stangacie rochia albastra, singura pe care doamna Devis o lasase sa o poarte din vechile ei haine.
Ii statea intr-adevar bine cu ea, aproape ca acoperea cele opt luni si jumatate de sarcina.
Parul blond ondulat si lung, ii dadea un aer angelic,nevinovat, nedemn de societatea dura in care era prizoniera, fusese prins cu grija de dimineata intr-un coc cochet si totusi batranesc, lasand doar o suvita sa-i cada pe langa fata,luminandu-i privirea.
Ochii de un negru intens candva, acum prinsesera o nuanta rosiatica, din cauza plansului.
Batrana o sfredelea din priviri, in timp ce se apropia incet,ca un pradator ce-si incolteste vanatul.
-Da… ? raspunse intr-un final cu voce stinsa.
-Vom avea oaspeti la cina astazi. Vreau sa te duci sus si sa te pregatesti.Sa nu ma faci de ras ! taie ea scurt orice posibila impotrivire din partea tinerei.
Emily facu un calcul scurt si isi dadu seama ca cina se lua abia peste sase ore,insa se supuse si urca scarile din marmura.
Sus, se intalni cu sora mai mica a lui Lion,care o impinse ca din greseala. Incerca sa se prinda rapid de ceva, scancind si zicand sec :
-Copilul …
Aluneca insa si se rostogoli sub privirea plina de satisfactie a domnisoarei Divon Devis. Ajunse jos,intinsa pe spate,incercand sa ridice mana,cerand din priviri ajutor,cand a observat-o pe doamna Devis apropiindu-se.
-Sper sa mori. Sa mori si tu, sa moara si plodul care te-a adus in casa mea !
Urma un zambet rautacios si multumit,cand usa se deschise. Lion aparu si isi scapa ziarul.
-Emily ! striga el cu disperare in glas.Doamne,ce-ai patit ? intreba in timp ce isi sustinea sotia cu o mana,iar cu cealalta forma numarul ambulantei.